No edit permissions for Português

VERSO 30

kṛṣir bhū-vācakaḥ śabdo
ṇaś ca nirvṛti-vācakaḥ
tayor aikyaṁ paraṁ brahma
kṛṣṇa ity abhidhīyate

kṛṣiḥ — a raiz verbal kṛṣ; bhū — existência atrativa; vācakaḥ — significando; śabdaḥ — palavra; ṇaḥ — a sílaba ṇa; ca — e; nirvṛti — prazer espiritual; vācakaḥ — indicando; tayoḥ — de ambos; aikyam — mistura; param — suprema; brahma — a Verdade Absoluta; kṛṣṇaḥ — o Senhor Kṛṣṇa; iti — assim; abhidhīyate — é chamada.

“‘A palavra ‘kṛṣ’ é o aspecto atrativo da existência do Senhor, e ‘ṇa’ significa prazer espiritual. Ao acrescentar-se a raiz verbal ‘kṛṣ’ ao afixo ‘ṇa’, isso resulta em Kṛṣṇa, que indica a Verdade Absoluta.’”

SIGNIFICADO—Este verso é do Mahābhārata (Udyoga-parva 71.4).

« Previous Next »